Rugaciunea e hrana sufletului. A te ruga este cea mai inalta forma de activitate umana. Prin rugaciunea inimii omul ia contact cu Dumnezeu. Acest articol prezinta totul despre rugaciune - a mintii si a inimii. La vreme de necaz sau de ispita rugaciunea facuta din toata inima nu ramane fara raspuns de la Dumnezeu, dupa cum gasim scris chiar in Psalmi: "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!"
Trebuie spus din start ca rugaciunea in ziua de azi este o arta pierduta. Stiinta si filosofia au cam luat locul rugaciunii. Densitatea harului pe km patrat a scazut foarte mult comparativ cu primele secole dupa Hristos. Daca mai gasesti pe judet un om care stie sa se roage. Oamenii nu mai stiu macar definitia rugaciunii, ca sa nu mai vorbim de treptele rugaciunii, de tainele fiecarei trepte si, cel mai important, cum sa se roage ca sa aiba parte de ce-si doresc. Desi la necaz sau in problemele vietii sunt multi care se roaga, nu se roaga cum trebuie.
Vom vorbi in cele ce urmeaza despre rugaciune. Mai exact, despre:
- importanta rugaciunii
- definitia rugaciunii
- ce este rugaciunea
- treptele rugaciunii
- rugaciunea trupeasca
- rugaciunea mintii
- rugaciunea inimii
- rugaciunea contemplativa
- practicarea rugaciunii
Sa incepem cu primul punct in aceasta minunata lucrare despre rugaciune, si anume: importanta rugaciunii.
De ce este important sa stii despre rugaciune in general si despre rugaciunea inimii in special
Este important sa stii despre rugaciune in general si despre rugaciunea inimii in mod special deoarece rugaciunea are mare putere. Rugaciunea cand e facuta asa cum trebuie te poate salva din multe necazuri si din multe probleme.
Repetam: Rugaciunea, cand e facuta asa cum trebuie, te poate salva din multe necazuri si din multe probleme.
Rugaciunea este eficienta in sanatate, in dragoste, in cariera, in neintelegeri familiale, si in multe altele. Putem chiar folosi rugaciunea sa ne rugam neincetat pentru vindecarea sufletului celor robiti sufleteste de un anumit gand sau de o anumita patima, si dau aici ca exemplu copil aflat in depresie, sot care bea, ruda cazuta in deznadejde, prieten ce s-a departat de la calea credintei, si asa mai departe.
Despre rugaciune in Biblie aflam ca este indicat a se face neincetat. (Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel 5, 17). Iata ce spune Biblia despre rugaciune la capitolul mentionat:
"Rugaţi-vă neîncetat."
Mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului. Rugaciunea ii poate schimba pe oameni, atat fizic cat si psihic. Pe cei bolnavi, indiferent care este boala lor sau de cat timp o au, ii poate vindeca. Pe cei cu inima impietrita (si ne referim aici la oameni plini de ura, plini de indiferenta, lipsiti de dragoste) ii poate inmuia. Bineinteles, cand este facuta asa cum trebuie.
Rugaciunea reordoneaza materia in univers. Rescrie viitorul. Practic, ce nu poti indeplini cu tot efortul din lume faci cu rugaciunea. Prin efort propriu mergi pana la un punct, la care se opreste totul. Pentru ca iti sta Dumnezeu in cale sa iti aminteasca faptul ca nimic nu poti face fara El. Dar rugaciunea e acel 1% sau 5% sau 10% care completeaza intregul si fara de care, asa cum am zis, nu poti reusi, nu poti avea si nu te poti bucura de ce iti doreste inima.
Despre rugaciune
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Nimic nu este ca rugaciunea; ea face cu putinta cele ce sunt cu neputinta, face usor ceea ce este greu. E cu neputinta ca omul ce se roaga sa poata pacatui". Sfantul Teofan Zavoratul despre rugaciune explica: "Rugaciunea este totul, ea rezuma totul: credinta, viata potrivit credintei, mantuirea... Ar fi de dorit ca cineva sa adune rugaciunile alcatuite de Sfintii Parinti; aceasta culegere ar fi un adevarat manual al mantuirii". Fiindca rugaciunea este expresia vietii Duhului Sfant in noi, "respiratia duhului", "barometrul vietii duhovnicesti". Biserica intreaga "respira prin rugaciune".
Rugaciunea se adreseaza Tatalui prin Fiul in Duhul Sfant. In rugaciune sufletul este calauzit de Duhul, el se roaga "in Duhul". E vorba deci de un fel de "inspiratie", fiindca Duhul este Cel ce se roaga in noi, si numai asa stim ce anume trebuie sa cerem, iar glasul nostru ajunge la Dumnezeu. Pe langa aceasta, rugaciunea noastra este o participare la rugaciunea Cuvantului lui Dumnezeu, Care, dupa frumoasa expresie a lui Origen, nu este singur in rugaciunea Sa.
Aleksey Homiakov, teolog si filosof care stia aproape totul despre rugaciune, exprima acest caracter eclezial al rugaciunii astfel: "Nimeni nu se poate increde in rugaciunea sa personala. Oricine se roaga cere mijlocirea intregii Biserici. Pentru noi se roaga ingerii, apostolii, mucenicii, patriarhii si Cea care este mai mare decat toti acestia, Maica Domnului nostru. Aceasta sfanta unire constituie adevarata viata a Bisericii".
Rugaciunea este numita "o stare a mintii ce nimiceste toate gandurile pamantesti", sau "aratarea slavei lui Dumnezeu".
Pentru traditia crestina rugaciunea este: cererea de lucruri bune potrivite de la Dumnezeu; inaltarea mintii spre Dumnezeu; convorbirea mintii cu Dumnezeu.
Sfantul Ioan Damaschin formuleaza "definitia" rugaciunii astfel: "Rugaciunea este inaltarea mintii spre Dumnezeu sau cererea de la Dumnezeu a bunurilor potrivite".
In comunicarea omului cu Dumnezeu, rugaciunea imbraca mai intai acest aspect: o smerita cerere a darurilor cerului si dispozitia de a le primi. In adevaratul sens al cuvantului - spune Sfantul Teofan Zavoratul - rugaciunea este intotdeauna facuta pentru toti, pentru intreaga Biserica; Sfintii Parinti au dovedit in mai multe randuri aceasta atunci cand au talcuit cuvintele rugaciunii Tatal nostru. E de folos ca omul sa se roage sa dobandeasca toate lucrurile de care are nevoie indeosebi, chiar daca, desigur, mai desavarsit este ca el sa ceara de preferinta bunurile ceresti, mai degraba decat bunurile pamantesti si vremelnice.
Inaltandu-ne spre Dumnezeu, Care este Tata, acest urcus nu se limiteaza numai la o "vedere" ci ajunge la "o convorbire a mintii cu Dumnezeu".
Sfintii Parinti ne asigura ca pozitia trupului nu are importanta: Sfantul Pavel s-a rugat in inchisoare stand culcat, talharul cel bun s-a rugat pe cruce. De regula, insa mult mai caracteristic este acest indemn al Sfantului Vasile cel Mare: "ia seama cum puterile sufletului inrauresc asupra trupului si cum simtamintele sufletului atarna de trup". Sfantul Iosif Volokolamski rezuma opinia monahilor chinoviali asupra acestui punct astfel: mentinerea adunata a trupului usureaza atentia launtrica, si reculegerea launtrica se manifesta afara printr-o atitudine grava si meditativa. Chiar si eremitii solitari practicau "rugaciunea trupeasca" mai cu seama sub forma de ingenuncheri si metanii.
Treptele rugaciunii (De cate feluri este rugaciunea)
In rugaciune, intra in actiune toate fortele si facultatile omului. Dupa felul in care este pus in evidenta cutare sau cutare element, putem vorbi de diferite trepte ale rugaciunii.
Sfantul Teofan Zavoratul prezinta diferitele trepte ce corespund structurii compusului uman:
- Rugaciunea trupeasca sau vocala.
- Rugaciunea mintii.
- Rugaciunea mintii si a inimii sau numai a inimii, a simtirii.
- Rugaciunea duhovniceasca sau contemplativa.
Acestea sunt treptele rugaciunii.
In continuare vom vorbi pe rand despre rugaciunea trupeasca (sau vocala), despre rugaciunea mintii, despre rugaciunea inimii, si despre rugaciunea duhovniceasca, sau contemplativa, asa cum mai este numita ea. Sa incepem cu prima treapta.
Rugaciunea trupeasca sau vocala
In opozitie cu cea dintai, ultimele forme de rugaciune se numesc si rugaciune launtrica, interioara. Rugaciunea trupeasca consta din a citi sau a reciti texte, a face inchinari, etc. Povatuitorii duhovnicesti socotesc aceasta rugaciune o povatuire necesara in vederea rugaciunii mai inalte, o scara, "frunza" ce precede floarea si fructul. Primul contact cu "trupul lui Iisus" sau participarea cuvantului nostru omenesc la Cuvantul creator al lui Dumnezeu si la forta Sa lucratoare in lume.
Dar aceasta rugaciune nu este scutita de imprastieri. Cei pentru care ea nu este decat o treapta de inaltare spre rugaciunea mai inalta, judeca cu severitate simpla recitare a formulelor fara concentrarea gandirii si fara afectiune. Unii cred insa ca si daca nu am intelege nimic din rugaciunile pe care le rostim, "diavolul insa intelege" si este alungat.
Rugaciunea mintii
Cea de a doua rugaciune face apel la intelegerea discursiva. Ar fi ceea ce in occident se numeste meditatie. Nu se poate spune ca aceste forme de rugaciune mentala sunt necunoscute in Rasarit. Sfantul Teofan Zavoratul isi exprima insa temerea ca valoarea relativa a acestor exercitii este adeseori uitata. Reflectia intelectuala serveste ca pregatire pentru rugaciunea inimii. Cuvintele recitate sunt "meditate" pentru a fi "gustate".
Rugaciunea inimii
Cand sentimentele incep incetul cu incetul sa incalzeasca inima, rugaciunea devine "un suspin al inimii spre Dumnezeu". Devenita "o stare a inimii", rugaciunea contine deja toate elementele dorite intr-o rugaciune. O contemplatie superioara este insa rezervata celor alesi, cand elementul spiritual covarseste pe cel trupesc si chiar gandurile si sentimentele omenesti, cand rugaciunea se implineste in adancurile Duhului, in tacerea a tot ce este omenesc devine "rugaciune a tacerii", in extaz.
Aflata in rugaciunea inimii inima se topeste dupa Hristos. Imaginea de mai jos arata tocmai inima.
Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: "Rugati-va neincetat!" (1 Tes. 5, 17).
"Nu ni s-a poruncit - spune Evagrie in scrierile sale despre rugaciunea inimii - sa lucram, sa priveghem si sa postim tot timpul, dar ni s-a legiuit sa ne rugam neincetat", pentru ca intelectul "e facut in chip natural pentru rugaciune". Sfantul Maxim Marturisitorul vorbind despre rugaciune adauga, in deplin acord cu toti ceilalti Parinti duhovnicesti ortodocsi, ca "Sfanta Scriptura nu porunceste nimic cu neputinta". Cu toate acestea, ei se separa in interpretarea celor doua cuvinte: a te ruga si neincetat. Solutia clasica a problemei poate fi citita la Origen: "Se roaga neincetat cel ce uneste rugaciunea cu lucrul si lucrul cu rugaciunea. Numai asa putem socoti realizabila porunca de a ne ruga neincetat".
Solutia "clasica" face din "lucru" o munca, o "rugaciune". Dar ea presupune ca munca se face intr-o buna dispozitie interioara. Or, aceasta buna dispozitie se naste si se hraneste din contemplatie, din rugaciunile explicite. De aceea, monahii au cautat intotdeauna sa multiplice practica rugaciunii. Scopul lor insa este rezumat bine in expresia avvei Ioan Cassian: orationis status, starea de rugaciune. Actele de rugaciune repetate produc in curand oboseala si imprastieri. Dimpotriva, viata este o stare, o dispozitie obisnuita a inimii. Inima deci trebuie sa dobandeasca o dispozitie obisnuita care sa merite oarecum prin ea insasi numele de rugaciune, in afara actelor de rugaciune pe care le face omul mai mult sau mai putin frecvent.
La rugaciunea neincetata nu ajungem dintr-o data. Trebuie sa incepem prin a fi fideli rugaciunilor vocale si a le rosti adeseori. Sfantul Teofan Zavoratul vorbeste adeseori despre "regula rugaciunii" pe care orice bun crestin o stabileste impreuna cu parintele sau duhovnicesc, la care va adauga si alte rugaciuni pe care i le vor sugera nevoile deosebite sau inspiratia inimii lui.
In Razboiul nevazut citim ca, pentru a evita imprastierile, Sfintii Parinti au inchipuit rugaciunile scurte si dese. Despre ele vorbeste avva Ioan Cassian care ne spune ca erau folosite in Egipt, dar ele au fost folosite si in Sinai, in Palestina, in Siria si in intreaga lume crestina. Caracteristica acestor rugaciuni este scurtimea si simplitatea lor, repetarea si meditarea lor neincetata.
Initial se constata la asceti o mare varietate in ce priveste formulele acestor rugaciuni. De exemplu versetul 2 al Psalmului 69: "Dumnezeule, vino in ajutorul meu, Doamne sa-mi ajuti mie grabeste-Te". In cele din urma aceste formule libere au inceput sa fie eliminate in favoarea uneia singure: "rugaciunea lui Iisus".
Rugaciunea inimii are doua forme: forma scurta si forma completa.
Rugaciunea inimii completa
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul." - Rugaciunea inimii, in forma completa
Poate fi folosita ca rugaciune pentru curatirea mintii, poate fi folosita evident si ca rugaciune pentru curatirea inimii, poate fi folosita si ca rugaciune pentru curatirea trupului, poate fi folosita in mai multe scopuri.
Intre rugaciune si trezvia mintii si a inimii exista o legatura indisolubila. Trezvia si rugaciunea se sustin una pe alta, caci atentia suprema vine din rugaciunea neincetata; iar rugaciunea din trezvia si atentia suprema. Isihie Sinaitul a aratat ca atentia in cugetare apropie de Dumnezeu; "Cu cat esti mai atent la cugetare cu atat te vei ruga cu mai mult dor lui Iisus. Si, iarasi, cu cat iti incetezi cugetarea cu mai putina grija, cu atat te vei departa mai mult de Iisus".
Rugaciunea are nevoie de trezvie, precum "lampa de lumina facliei" sau chiar mai mult, "precum nu este cu putinta Soarelui sa lumineze fara lumina, asa nu este cu putinta sa se curateasca inima de intinaciunea gandurilor de pierzare, fara rugaciunea numelui lui Iisus". Trezvia si rugaciunea sunt, in plan duhovnicesc, poarta vietii si a mortii; "de ne curatim prin trezvie, ne imbunatatim, iar de ne intinam prin lipsa de paza, ne inraim". Sfantul Grigore Sinaitul vorbind despre rugaciunea inimii si lupta cu patimile ne spune ca nimeni nu-si poate tine singur mintea si nu poate alunga de la sine gandurile patimase, daca nu-l ajuta Hristos.
Starea cea mai inalta a mintii, experiata in stare de rugaciune curata, desavarsita, este "tacerea" apofatica, taina a veacului viitor, cum o considera Sfantul Isaac Sirul. In stare de rugaciune, mintea se scufunda in abisul intelesurilor dumnezeiesti, dialogheaza cu Dumnezeu, intr-o bucurie sau betie a luminii, inefabila. Ea devine astfel incolora, neimpartita, fara forma, fara chip, meditand la Dumnezeu. Ea "patimeste" in sine intiparirea frumusetii mai presus de fire si atotnegraita, se transcende pe sine, intr-un act de totala dragostea si daruirea lui Dumnezeu. Mintea este rapita si se scufunda intr-un adanc al minunarii si uimirii, care o umple de o vedere fericita, in "noaptea mistica".
Aceasta este treapta ceva mai inalta de apofatism, traita existential, deplin, in rugaciune. In rugaciunea desavarsita, mintea "patimeste" unirea desavarsita cu Dumnezeu, dupa har si descopera tainele teologiei negraite, sub forma unei nestiinte totale, in sens de depasire. Unirea mintii cu inima implinita in rugaciune, desemneaza restaurarea naturii decazute si fragmentate a omului, redobandirea unitatii sale originare. Rugaciunea inimii este, in acest fel, o intoarcere in Paradis, redobandirea starii primordiale de comuniune cu Dumnezeu. Mintea se cunoaste pe sine, devenind transparenta, atotstravazatoare si atot-inainte-vazatoare.
Rugatorul devine pe aceasta treapta "inger pamantesc" si "om ceresc", dobandind adevarata pace a mintii. Mintea curatita devine ea insasi "soare", "cer instelat" slujind liturghia tainica a lumii.
Rugaciunea inimii forma scurta
Pe canalul de YouTube am postate cateva clipuri foarte importante despre rugaciunea inimii, iar in cursul online "Psihoterapia Ortodoxa" prezint informatii, tot pe tema rugaciunii inimii, ce nu se gasesc nicaieri in alta parte. Sfintii parinti despre rugaciune spun lucruri pe care preotii din ziua de azi nu le stiu. Ce spun sfintii parinti despre rugaciune, precum si alte informatii de o valoare imensa gasesti in curs.
Revenind la rugaciunea inimii...
Forma cea scurta a rugaciunii inimii este urmatoarea:
"Doamne, milueste-ma!"
Atat. Nimic in plus, nimic in minus.
Aceasta este forma scurta la rugaciunea inimii; "Doamne miluieste-ma!". Ea poate fi rostita de orice crestin, la orice ora din zi si din noapte, si poate aduce mari beneficii daca e rostita asa cum trebuie.
Am folosit rugaciunea inimii in foarte multe situatii din viata si intotdeauna a dat rod. Am folosit-o atat pentru mine cat si pentru cei dragi. Ca sa ajung sa o cunosc si sa o practic cum trebuie am cumparat foarte multe carti vechi despre rugaciune si mi-au trebuit cativa ani buni de practica in ce priveste practicarea rugaciunii inimii.
Daca doresti sa te rogi din inima pentru tine, te poti ruga. Daca doresti sa te rogi din inima pentru altcineva, ca de exemplu pentru cineva drag bolnav (cum a fost unul din cazurile in care eu am folosit rugaciunea inimii), te poti ruga. Ii poti chiar vorbi persoanei respective despre rugaciune, daca stii ce si cum sa-i spui. Recomand in acest sens studierea cu rabdare a cursului Psihoterapia Ortodoxa, si intelegerea acestuia, memorarea acestuia, intrucat sunt acolo niste pasi si cateva detalii care conteaza foarte mult. Voi pune link spre pagina sa de prezentare ceva mai jos, dupa rugaciunea duhovniceasca si practicarea rugaciunii inimii.
La modul general, eficienta rugaciunii depinde de tine. Dumnezeu toate le poate face, toate le poate implini, in toate te poate ajuta. Daca o va face depinde de tine - de cum te rogi si ce faci.
Materiale utile in ce priveste rugaciunea:
- Rugaciuni Puternice Pentru Vindecarea Unui Suflet Ranit
- Rugaciune Sa Nu Ramai Insarcinata (Bine De Stiut Pentru Femei)
- Rugaciune In Cazuri Disperate
- Cand Dumnezeu Te Aude Dar Nu-ti Raspunde La Rugaciune
Dupa cum spuneam mai sus la treptele rugaciunii, pe langa rugaciunea inimii mai exista si rugaciunea duhovniceasca (sau contemplativa). Intrucat stim tot ce trebuie si despre ea, vom spune si despre ea cateva cuvinte in cele ce urmeaza.
Rugaciunea duhovniceasca sau contemplativa
Treapta cea mai inalta a rugaciunii este rugaciunea duhovniceasca sau contemplativa.
- I se mai spune si vedere Dumnezeiasca.
- Este rugaciunea mai sus de rugaciunea inimii, la care ajunge unul din neam in neam.
- La aceasta rugaciune a ajuns Sfantul Antonie cel Mare.
Atat despre rugaciunea cea duhovniceasca sau contemplativa, rugaciune care reprezinta cea mai inalta treapta a rugaciunii. Sa revenim la rugaciunea inimii...
Practicarea rugaciunii inimii
Despre rugaciunea inimii sunt foarte multe de zis.
Daca pacatul este considerat din punct de vedere spiritual si ca o rupere a legaturii si armoniei dintre minte si inima, dintre facultatile rationale si volitive cu cele afective, pe treptele ei cele mai inalte, rugaciunea restabileste adevaratul raport dintre puterile spirituale ale fiintei umane, ancorandu-le in transcendent.
Rugaciunea inimii cum se face inveti in cursul online "Psihoterapia Ortodoxa". Exista tehnici de respiratie in rugaciunea inimii, exista capcane in care incepatorii pot cadea daca nu stiu despre ele; exista mai multe lucruri pe care trebuie sa le stii si le inveti toate in curs. Cursul contine totul despre rugaciune, informatii ce nu se gasesc pe internet. Poti afla detalii despre el prin linkul de mai jos.
Apasa aici pentru a afla detalii despre cursul online "Psihoterapia Ortodoxa"!